Descriere
Factorul de amplificare topografică în prezența versanților și a crestei sau vârfurilor.
Morfologia superficială are o importanță determinantă în amplificarea seismică a unui sit, așa cum o demonstrează daunele structurale semnificative observate în zona elementelor morfologice precum culmile, versanții sau canioanele. Din perspectiva ingineriei, amplificarea topografică a mișcării seismice este relevantă pentru evaluarea riscului seismic al numeroaselor centre istorice construite pe înălțimi, structuri din pământ (culmi, diguri și baraje), lucrări importante precum poduri și baraje, precum și pentru pantele naturale și artificiale. Se pot distinge trei configurații de interes: creasta, versantul și canionul. Situația tipică a unui deal cu extinderi mici ale lățimii în creastă poate fi asociată cazului de înălțime izolată, în timp ce pentru lățimi mai mari tinde către cazul limită al versantului.
