Reduceri!

DeepFound – Analiză și calcul – radier general pe piloți

390.00 esc. IVA

Programul DeepFound permite calcularea capacității portante și a tasărilor radierului general pe piloți folosind metoda PDR propusă de Poulos (2000) ce derivă din combinarea metodelor Poulos și Davis (1980) și din metoda Randolph (1994).

 

Descriere

DeepFound permite luarea în considerare, în calculul fundațiilor pe piloți, a structurii de interacțiune a piloților în verificările geotehnice (GEO) atât la SLU, cât și la SLE.

Pentru ca această interacțiune a structurii de legătură să fie apreciabilă, este necesar ca distanța dintre piloți (interax), să fie pe cât posibil, de trei ori mai mare decât diametrul piloților.

Înainte de a descrie posibilele scenarii de calcul la SLU și SLE ale fundațiilor mixte, trebuie mai întâi spus că principala problemă care apare în acest tip de analiză este evaluarea interacțiunii, pentru sarcini verticale, între piloți și structura lor de conectare (de obicei, un radier, dar, de asemenea, o rețea  de grinzi).

 

Cea mai cunoscută metodă, într-un context liniar, de evaluare a distribuției sarcinii verticale între radier și piloți, este așa-numita metodă PDR (de la numele autorilor Poulos, Davis & Randolph). Pornind de la ipoteza indeformabilității flexionale a radierului, rezultanta verticală  Qtot  centrată în baricentrul fundației și al sistemului Piloți-Teren cu comportament elastic liniar, avem:

Qtot = Qradier + Qpiloti

Kradier = Qtot / Wradier (Rigiditatea radierului fără interacțiune cu piloții)

Kpiloti = Qtot / Wpiloti (Rigiditatea piloților fără interacțiunea cu radierul)

Qpiloti / Qtot = β = (1 – 0.8 Kradier / Kpiloti) / (1 – 0.6 Kradier / Kpiloti)

Qradier / Qtot = 1 – β = (0.2 Kradier / Kpiloti) / (1 – 0.6 Kradier / Kpiloti)

Cu privire la determinarea rigidității radierului, Kradier, în absența piloților și utilizând coeficientul lui Winkler, kw, este oportun ca acesta să fie estimat în baza încărcăturii totale medie Qtot de exercițiu; de asemenea, aceasta ar trebui calculată pe baza modulelor elastice ale terenului obținute din probele geotehnice și/sau geofizice efectuate pe straturile de sub radier pentru o grosime superioară dimensiunii maxime a radierului.

În acest scop se recomandă consultarea modelului semispațiului de grosime finită (Koenig si Sheriff). În cazul tasărilor pe termen lung, valoarea coeficientului kw va putea fi estimată ca fiind egală cu raportul dintre sarcina totală și tasarea medie (edometrică).

Determinarea rigidității palisadei în absența radierului poate fi efectuată, în cadrul metodei PDR, prin intermediul unor formulări sintetice de tip empiric, printre care cea descrisă în volumul Piles and Pile Foundations (Mandolini și alții).

Kpiloti = Qtot / Wpiloti = N K/ Rs

Unde:

K1 = rigiditatea pilotului singur și izolat (fără interacțiune)

Rs = 0.29 N R-1.35

R = (N s / L)0.5 = Aspect ratio (Randolph și Clancy)

De cele mai multe ori, pentru calculul rigidității K1 în camp liniar, se folosește relația Randolph-Wroth-Fleming (1992).